"Adiere plăcută în interior
Uite cum a apărut o scânteie pe pământ, o ființă căreia i-a fost dăruit din partea Părinților Cerești un dar neprețuit care are să o ghideze și să o salveze ori de câte ori se rătăcește.
Acest dar nu poate fi gândit ori descris, este darul pe care îl are fiecare ființă simțitoare și nimeni nu a aflat vreodată sau nu cunoaște dacă acest dar este chiar ființa însăși sau `ceva` în sensul de ceva separat pe care îl accesează și care îi dă putere.
Această ființă de care povestesc acum este Maria, iar darul său unic este "Adierea plăcută în interior". Acest dar l-a simțit de când se știe, îi oferă puterea de a percepe cu atenție întreg Universul ce i se așterne la picioare, puterea de a se bucura de viață, puterea de a se juca, puterea de a iubi, și chiar libertatea care este puterea de a fi în echilibrul intim ființei sale în orice moment care i-ar putea părea dificil rolului pe care îl joacă cu tot ce înseamnă identitatea sa temporară.
Căci Maria ajunge pe calea sa către Sine în nenumărate roluri care îi arată multe căi ce pot fi gândite, ce pot fi descrise, ca orice lucru efemer. Iar ea este pusă în situația de a se rătăci, de a trăi ceva iluzoriu care este tocmai ceea ce poate fi gândit sau descris. În această iluzie se găsesc toate pericolele posibile, toate cotloanele ascunse luminii și toate aspectele ce țin de fals, ghidul devenind descrierile lumii și în acest tărâm al iluziei ea poate rămâne captivă atâta timp cât crede în ceea ce poate fi gândit.
Darul, însă, își îndeplinește misiunea prin intuiția ființei Maria de a îi fi dor de ceva ce nu știe, pentru că acel ceva nu poate fi știut, dar știe că există, și află tocmai prin resimțirea propriei ființe."
Un moment de resimțire a propriei ființe mi s-a revelat prin întâlnirea unui maestru autentic, Rune Heivang, o întâlnire în cadrul unuia dintre workshop-urile ținute de acesta în România, o simplă întrebare a lui în momentul meditației, în momentul în care nu mai era un gând în atenție, în care am permis să dispară orice atenție către trecut sau viitor, un moment de permitere doar a energiei prezente să existe... iar întrebarea lui a fost: Cine ești tu?... De unde vii?... Încotro de îndrepți?...
În acel moment, fără trecut sau viitor sau eu, răspunsul autentic a fost tăcerea, nu eram nimeni, nu veneam de niciunde, nu mă îndreptam niciunde, și aceasta e libertatea ființei mele, cine sunt cu adevărat, mereu prezent. Ce ușurare și liniște și fericire, de care doar experiența tăcută a acestei realități te poate face conștient de Cine ești tu cu adevărat.
Se spune că e nevoie să cunoști un maestru autentic pentru a te putea trezi la adevărata ta natură liberă de orice condiționare, cred că da, ...acum, primul trezit de pe lume nu a avut nici un maestru și totuși maestrul este totul, se spune, și piatra de care te împiedici îți este maestru. :)
Mulțumesc Grației pentru că îmi oferă ocazia să cunosc oameni treziți și inspirați, maeștri, care cu adevărat au un rol miraculos asupra percepției. Mulțumesc!
~ Quiet Mind Open Heart Love of God ~
Mandala "Creație, Lumină", pictată în culori acrilice pe pânză 30x30 cm