Daca ar fi doar un porc care grohaie in ureche uneori? :) Sau orice altceva care sa reprezinte un personaj prostut care are nevoie de acceptare si iubire, si tu intelegi asta.
Eu m-am gandit sa ii pun numele Ghimpe, sau Grumpy, dar parca are mai mult efect neutralizant si de amuzament in interiorul meu numele Ghimpe, atunci cand apare vreo impresie care creaza nemultumire in propria perceptie.
Mi-a placut foarte mult ideea aceasta, si felul in care o explica aceasta femeie, Melissa, in filmuletul de pe youtube: https://www.youtube.com/watch?v=RKR5urKuSuo (in engleza).
Ea face diferenta clar intre Constiinta inimii care ne ghideaza, ca fiind Sinele autentic, adica Cine esti tu, si acea "voce", falsa identificare cu forma, cu povestea vietii noastre, fiind strans legata de lumea exterioara si ideea de suferinta din nenumarate motive si in continua inventare de cauze.
Dupa aceasta reflectare, mi-am adus aminte de multe alte moduri de a explica acelasi aspect, care au fost folosite in intelepciunea straveche si in religie.
Aceasta voce, in cultura straveche, este reprezentata de lupul negru. In tine exista doi lupi, unul alb si unul negru. Cel mai puternic este cel pe care il hranesti mai mult, cu atentia ta si energia ta.
Religia crestina vorbeste de diavol, care se manifesta si poate avea influente asupra omului prin gandurile necurate.
In religia ortodoxa are numeroase variante de nume: Negrila, Incodatul, Aghiuta, Codila, Intunecatul, Murgila, Potrivnicul, Vicleanul, Impielitatul, Vrajmasul, Dracul, Neprietenul, etc. (1)
In filmul Atlasul Norilor (2012), imi place modul sugestiv cum este aratata aceasta pseudo-entitate, este denumita "Old Georgie", si daca ai vazut filmul, ai observat ca apare din cele mai vechi timpuri ca o voce in mintea omului, care exprima ideea dominatiei, exploatarii, ideea de inferior/superior, slab/puternic, adica credinta in dualitate.
O voce distincta, nu ca celelalte voci care se impletesc armonios intr-Una, ci o voce care se desprinde de ceea ce e natural, o voce ce creaza separare, diz-armonie.
In film, replica, regula lui "Old Georgie" este: "cei slabi sunt din carne si cei puternici mananca".
Tot in film apare relationarea, aparent imposibila din punctul ego-ului - etichetarile sociale, identificarea cu povestea vietii - relationarea intre un sclav fugitiv si un avocat alb. Cand acel sclav insinueaza ca ei doi sunt prieteni, mintea avocatului, serioasa spune intrebator "cum de crezi ca putem fi noi doi prieteni?", si foarte simplu si intuitiv ii indica sclavul negru catre intalnirea ochilor lor, in privirea simpla dintre cei doi era ceva cat se poate de simplu (noi doi suntem unul si acelasi, si suntem prieteni, chiar daca ego-ul spune altceva).
O alta replica a lui "Old Georgie" este: "cat o sa mai lasi o straina sa-ti spulbere credinta?". Ego-ul este primul care vorbeste despre credinta dogmatica, care creaza teama ca nu cumva sa adopti o credinta falsa. Tot acest pseudo-sistem fals din minte este bazat pe credinte, pe idei, si indeparteaza de trairea autentica, libera de teama.
Din pacate, religia care are ca sens fundamental - din latina religare, insemnand re-legarea de Dumnezeu, unirea cu divinul - a ajuns de multe ori sa capete aspect de dogma, de ce e bine si ce nu e bine, judecata a ceea ce e corect si ceea ce e incorect, iar acest mod de a vedea lucrurile face parte de fapt tot din felul ego-ului de a vedea, un mod dual, bine/rau, urat/frumos, destept/prost.
Toate aceste judecati se exprima prin ganduri si idei, si ne mentin prinsi intr-o descriere limitata a realitatii.
Vocea ego-ului se deghizeaza fie in "monstru" (negativ), fie in "ingeras" (pozitiv), mereu tinde sa pozeze in victima slaba, sau in superior, "inteligent", agresiv.
Aceasta viziunea duala, nu numai ca e limitata in intelepciune, si privita din punctul celor trecatoare, dar este si serioasa, poate sa se manifeste chiar prin suparare sau enervare la unii oamenii care se iau prea in serios, care isi iau prea in serios ideile si judecatile.
Auto-observarea (constatarea fara judecata), si chiar rasul, umorul indreptat catre sine si catre ideile fixe, e ceva care ne poate ajuta sa ne dezmortim putin, si sa ne deschidem catre o traire cu mult mai pretioasa, trairea prin simtire, acceptare, iubire, implicare bucuroasa si detasata.
Cu drag,
Maria
Referinte:
1-http://www.crestinortodox.ro/credinta/galceava-dracului-lumea-69769.html