Am invatat insa mai cu greu sau uneori usor... ca toate aceste frumuseti si fericiri, si greutati pe drum, greutati ce stau in fata situatiei dorite, care merita sa le depasim pentru ca si in asta consta experienta umana... toate acestea sunt in mine. Iar frumusetea e deja prezenta in acest moment in inima mea, am inteles ca fiecare prieten pe care l-am avut este in esenta aici cu mine, ca fiecare experienta frumoasa si bucurie este deja prezenta, este Fiinta mea. Am observat ca cele mai bune momente au fost atunci cand nu am mai tanjit dupa obiect si atunci obiectul a venit de la sine, fie un gest de tandrete, sau o discutie placuta cu cineva, sau o plimbare linistitoare, sau umorul, sau zambetul, sau linistea...
Frumusetea obiectului dorit nu sta in obiect. Este atinsa si experimentata doar prin non-interferenta. Doar atunci a aparut conexiunea, scanteia de lumina.
"ai facut ceva pentru a obtine ceea ce ai obtinut?" fericirea din acel moment... Nu, m-am lasat vulnerabila si s-a intamplat pur si simplu.
Am actionat, am vrut, dar nu am mai simtit nevoie. Asta a fost diferenta ce a facut diferenta.
Ce imi aprinde inima?
menire indeplinita, urmata, serviciu pentru ceilalti din pace interioara, comunitate luminoasa si bucuroasa, celebrare, muzica si dans, miscare, intimitate si tandrete. Daca as stii ca toate acestea se reunesc in mine chiar acum, sunt deja aici, se manifesta prin bucurie, fericire, energie, zambet, pace interioara. Toate sunt deja in mine pentru ca toate imi activeaza de fapt o stare in corp si starea aceea se activeaza deja doar prin imaginatie. In recunoasterea Prezentei din acest moment toate aceste stari se ating una pe alta, se reveleaza aici... si acum... :)
Povestile, basmele care ma emotioneaza sunt cele care aduc acestea in atentie, si posibilele pericole ce ameninta existenta acestor aspecte dorite ale vietii. Curajul cu care aceste pericole sunt infruntate...
Ce inteleg este ca destinul poate sa aduca diverse circumstante, chiar si infruntarea unor pericole/greutati. Ceea ce inseamna Dharma este sa ramai sincer in inima ta. Iar reamintirea ca pacea interioara e deja in tine te aduce in taramul sigur al non-interferentei, "locul" din care ai experimentat mereu fericirea.
Obiectele dorite experimentate din "dorinta", din non-pace interioara, devin un cosmar.
Tot ceea ce vrei e deja aici in inima ta.
Transformarea interioara, luminarea inseamna ca devii mai fericit, mai puternic. Ce e frumos si unic la tine ramane, dispare doar ce era ne-necesar. :) devii mai usor. Cum a fost Gandalf the grey care a devenit Gandalf the white, vorbea tot in rime :) , dar a venit cu o alta perspectiva, nici nu mai conta cum i se zicea... :D
"...e ca in povestile acelea. Vrednice de luat in seama. Povesti intesate de primejdii intunecate. Uneori nici n-ai fi vrut sa le afli sfarsitul, caci cum ar fi putut oare sa se termine cu bine? Cum sa poata lumea sa fie din nou cum a fost candva, cand a fost cuprinsa de atata rau? Dar in cele din urma, Umbra e doar ceva trecator. Si intunericul trebuie sa dispara intr-o buna zi. O noua zi va veni. Iar cand va rasari din nou, soarele va fi cu mult mai stralucitor. Erau povesti pe care le tineai minte si le socoteai insemnate, chiar daca erai prea mic ca sa intelegi de ce. Dar cred ca stiu de ce le-am tinut minte, domnu' Frodo. Acum stiu. Oamenii din povestile acelea, avusesera o multime de ocazii sa se intoarca din drum, numai ca n-au facut-o. Au mers mai departe, pentru ca credeau cu adevarat in ceva.
...
- Noi in ce credem, Sam?
...
- Credem ca exista ceva bun in lume, domnu' Frodo. Si ca merita sa lupti pentru el."
sunt semne peste tot :)